Afecţiunile  oculare congenitale pot afecta fiecare structură a globului ocular și sunt extrem de variate, de la afecțiuni ușoare până la foarte grave, care se soldează cu pierderea de vedere. Pot apărea izolate sau în cadrul anumitor sindroame ce afectează mai multe organe.

Vom trece în revistă doar câteva dintre cele mai frecvente afecțiuni oculare congenitale, cu scopul de a-i face atenți pe părinți la anumite semne și simptome care impun prezentarea de urgență la medicul oftalmopediatru.

Obstrucția de canal lacrimo-nazal

Reprezintă una dintre cele mai comune afecțiuni întâlnite în oftalmologia pediatrică, fiind prezentă la aproximativ 6% dintre nou-născuți. Copilul are ochiul afectat în permanență lăcrimos, iar intermitent face și secreții muco-purulente. În prima fază, tratamentul constă în menținerea unei igiene riguroase, masaj la nivelul sacului lacrimal și in caz se infectare  picături cu antibiotic. Dacă nu se rezolvă prin astfel de măsuri, următoarea etapă este cea chirurgicală prin sondaj, o interventie usoara care se face de preferinta si cu rezultate foarte bune sub varsta de 1 an.

Deși lăcrimarea apare cel mai frecvent în afecțiunea prezentată mai sus, există multiple alte cauze de lăcrimare, cea mai periculoasă dintre ele (dacă nu este descoperită la timp) fiind glaucomul congenital. Pe lângă lăcrimare, copilul mai poate avea unul sau ambii ochi mai mari (anormal de mari), sensibilitate la lumină și un aspect tulbure, lăptos, al corneei (corneea reprezintă prima lentilă a ochiului, din fața irisului -culoarea ochiului, și care în mod normal este transparentă). Glaucomul congenital reprezintă o urgență medicală – diagnosticul precoce, tratamentul chirurgical imediat și controalele periodice regulate stau la baza unui prognostic vizual favorabil.

Obstrucția congenitală de duct lacrimal- dr.Daniela Cioplean

Canalul lacrimal înfundat (obstrucția de duct lacrimo-nazal) este des întâlnită la copii. D-na dr. Daniela Cioplean, medic primar oftalmolog, explică aici tipul de tratament potrivit pentru această situație.

Pentru mai multe video informative urmariți canalul nostru YouTube!Subscribe

Cataracta congenitală

Constă în opacifierea cristalinului (o altă lentilă a ochiului care în mod normal este transparentă). Copilul cu cataractă poate avea un reflex pupilar albicios (în loc de roșiatic). Cataractă congenitală poate apărea doar la unul sau la ambii ochi. Atunci când cataracta este densă și în centrul pupilei (al axului optic), trebuie operată.

Tratamentul chirurgical cât mai precoce- la cateva saptamani de viata (mai ales în cataracta unilaterală), urmat de prescrierea ochelarilor corespunzători și urmărirea îndeaproape a copilului de către medicul oftalmopediatru, este esențial pentru dezvoltarea și recuperarea vederii la ochiul afectat.

Dintre afecțiunile pleoapelor, voi aminti despre ptoza palpebrală congenitală și despre hemangiomul capilar. Ptoza înseamnă o pleoapă mai căzută, care poate să acopere pupila (axul vizual) și în felul acesta să determine scăderea vederii la ochiul afectat (ambliopie). Dacă ptoza este bilaterală, copilul poate adopta o poziție anormală a capului, cu bărbia ridicată, în încercarea de a vedea mai bine. Daca acopera pupila trebuie operata cat mai devreme pentru ca poate compromite vederea. Hemangiomul capilar este o formațiune vasculară foarte des întâlnită și care apare de obicei sub forma unor pete roșiatice pe pleoapă (leziuni superficiale)care de regula nu necesita tratament.Dar pot fi și hemangioame mai mari sau profunde, care determină ptoză (căderea pleoapei) sau induc astigmatism (un defect de dioptrii), și care netratate la timp pot duce la scăderea de vedere.

Așa cum am spus, există multiple alte malformații congenitale care pot fi situate la orice nivel ocular (cornee, iris, cristalin, retină, nerv optic etc.). Acestea sunt cu atât mai periculoase atunci când obstruează axul vizual și împiedică dezvoltarea vederii.

Așadar, ori de câte ori părinții observă ceva în neregulă la ochii copilului lor (ca formă sau ca aspect), trebuie să solicite de urgență un consult la un medic oftalmopediatru! Orice semn de acuitate vizuală scăzută (copilul de câteva luni nu urmărește obiecte mari, nu le fixează, sau are un joc permanent al ochilor – nistagmus, sau pupila are o culoare anormală, sau ochii nu au o poziție normală etc.) – trebuie să alarmeze părintele și să-l trimită de urgență la medic. Există afecțiuni în care numai diagnosticul și tratamentul cât mai precoce pot salva vederea! 

Dr. ADINA GRIGORESCU
Medic Primar Oftalmolog