ALERGIILE OCULARE

Alergiile oculare cuprind un grup heterogen de situații patologice la nivelul ochiului, predominant la nivelul conjunctivei, cauza fiind un răspuns imun exagerat și nedorit al organismului la anumite substanțe numite alergeni.
Se consideră că 1 din 10 persoane a avut cel puțin un episod alergic pe parcursul vieții, organismul uman intrând în contact cu peste 14.000 de substanțe chimice.
Ochiul este supus în permanență la numeroase agresiuni: alergeni transmiși pe calea aerului, dar și prin contact – cosmetice, soluții de întreținere pentru lentilele de contact, administrare topică de antibiotice și alte substanțe. Frecvența în creștere a acestor afecțiuni se datorează modificărilor de mediu și individuale care apar: modificări climatice, modificarea vegetației, poluarea, modificarea reactivității individuale.

Care sunt tipurile de alergii oculare?

• Conjunctivita alergică sezonieră – este cea mai comună formă de conjunctivită alergică și este intermitentă, periodică. Ea apare ca reacție la polenul plantelor și mucegai și este adesea însoțită de rinită alergică (febra fânului).
• Conjunctivita alergică perenă – este o formă mai puțin frecventă, în care simptomele sunt prezente pe tot parcursul anului. Principalii alergeni implicați sunt părul animalelor, praful și penele. Deși simptomele pot apărea pe tot parcursul anului și sunt mai puțin severe decât cele ale conjunctivitei alergice sezoniere, acestea se pot agrava sezonier.
• Conjunctivita vernală – este o formă cronică de conjunctivită, care apare cel mai frecvent primăvară și toamnă. Aceasta poate afecta vederea și apare mai frecvent în familiile cu istoric de atopie (astm, rinită, eczemă).
• Keratoconjunctivita atopică – este un tip de conjunctivită alergică, care este asociată cu dermatita atopică a pleoapelor și feții. Simptomele includ roșeața, mâncărime, arsuri, lăcrimare, secreții vâscoase și umflarea pleoapelor. Vârsta de debut este, de obicei, înainte de 20 de ani la pacienții cu istoric de alergii.
• Conjunctivita giganto-papilară – poate fi cauzată de o traumă produsă prin frecarea conjunctivei tarsale de marginea lentilei de contact, proteză oculară, sutură chirurgicală, sau poate apare spontan – “floppy eyelid syndrome” – frecarea pleoapei eversate de pernă. Mecanismul este complex și insuficient elucidat.

Care sunt simptomele conjunctivitei alergice?

Conjunctivita alergică afectează ambii ochi în același timp, deși uneori un ochi este mai grav afectat decât celalalt. Principalul simptom al conjunctivitei alergice este pruritul (mâncărimea) la nivelul ochilor.
Conjunctiva (mucoasa care acoperă albul ochilor și interiorul pleoapelor) devine tumefiată și roșie, deși vederea rămâne, de obicei, intactă. Deși conjunctivita alergică poate să apară singură, de obicei este asociată cu rinita alergică.

Semnele și simptomele de conjunctivită alergică sunt:

• Mâncărime și senzația de arsură la nivelul ochilor – nu există alergie oculară fară prurit
• Umflarea pleoapelor
• Lăcrimare excesivă
• Dilatarea vaselor de sânge de la nivelul conjunctivei ceea ce va duce la roșeața conjunctivei
• Secreții oculare apoase sau mucoase
• Ochi roșii
• Sensibilitate la lumină (fotofobie)
• Vedere neclară (uneori)
• Cearcăne
• Tulburări ale somnului (insomnie)

Spre deosebire de conjunctivitele bacteriene și virale, conjunctivita alergică nu este contagioasă.
În conjunctivitele bacteriene, secreția oculară este, de obicei, groasă și cremoasă; în conjunctivitele alergice sau virale secreția oculară este clară.

Particularități regionale ale alergiilor oculare în România

Numărul buruienilor periculoase din țara noastră a crescut alarmant. Până în anul 1990, prezenţa unor buruieni ca Ambrosia și Artemisia era sporadică pe teritoriul ţării noastre. Dupa 1990, datorita defrișărilor masive în sectorul silvic, existenței multor terenuri abandonate, Ambrosia și Artemisia și alte plante înrudite lor s-au extins foarte mult în flora spontană, invadând până și culturile agricole.
În ultimii ani, a crescut îngrijorător numarul cazurilor de alergii grave la polenul de buruieni.
Astfel de buruieni sunt stimulate de creșterea de CO2, astfel încat creșterea cantităţii de polen în ultimele decenii se datorează și poluării.

Tratament – generalități

În primul rând, în cazul în care se cunosc alergenii, evitarea și prevenirea expunerii la aceștia reprezintă o masură esențială.
Menținerea igienei este foarte importantă.
Tratamentul local se face prin aplicarea de comprese reci, decongestive, coliruri antiseptice sau dezinfectante ușoare, lacrimi artificiale și alți lubrifianți oculari care au și efect de spălare a alergenilor.
Tratamentul are ca scop principal ameliorarea simptomatologiei; se folosesc frecvent antihistaminice, inhibitori ai degranulării mastocitare administrate local și sistemic, precum și corticoizi locali.