Se întâmplă uneori ca părinṭii să vină cu copilul la oftalmolog pentru că acesta “clipește prea des / strânge des din ochi”, sau, mai rar, observăm noi lucrul acesta când copilul intră în cabinet și când intrebăm de când/cum/etc se întâmplă asta, primim răspunsul îngrijorator de sigur al părintelui, care l-a etichetat deja ca fiind tic.

Clipitul brusc și excesiv-Dr. Oana Andrei

De ce clipește copilul atât de brusc și des? Cauzele pot fi multiple, de la folosirea excesivă a ecranelor, până la afecțiuni oculare- dr. Oana Andrei.

Pentru mai multe materiale video informative urmăriți canalul nostru YouTube!Subscribe

De ce clipim?

Clipim în mod reflex, fără să conștientizam acest lucru, ca să ne răspândim lacrimile pe suprafaṭa oculară pentru a vedea mai bine, pentru a simți mai confortabil ochiul, pentru a ne apăra de factori de agresiune fizici și chimici etc.

Cât de des clipim?

În mod normal clipim foarte rar când suntem nou-născuṭi, de 2-3 ori pe minut, apoi din ce în ce mai des până spre 14-20 clipiri pe minut spre adolescenṭă.

Care sunt cauzele clipitului excesiv la copil?

Clipitul excesiv (închiderea pleoapelor, mai des decât normal, asociată sau nu cu contracṭia muschiului orbicular, “strânsul din ochi”) poate apărea binocular, la amândoi ochii, sau doar la unul singur.

De cele mai multe ori copilul clipește fiindcă simte disconfort la nivelul suprafeṭei oculare. Senzaṭia neplacută este determinată de uscăciune (evaporare excesivă- privit îndelungat la TV/computer/smartphone, sau secreṭie redusă de lacrimi), sau de modificări ale suprafeṭei oculare- conjunctivită alergică, corpi străini conjunctivali, corneeni, modificări ale marginilor pleoapei, gene crescute către interior etc.

Un alt motiv important pentru care copilul clipește și își strânge ochii, este faptul că nu vede bine și încearcă să-și clarifice imaginea, sau/și să-și reconstruiască imaginea unică, binoculară, situaṭie în care avem de-a face cu mici deviaṭii intermitente ale ochiului, de obicei către exterior, de multe ori neobservate de cei din jur.

Există și situaṭii mai rare când cauza clipitului excesiv este de natură neurologică.

Istoricul detaliat (momentul apariṭiei, durata, condiṭiile în care apare clipitul, senzaṭia resimtită de micii pacienṭi) împreună cu examenul oftalmologic complet (inclusiv examinarea ortoptică) sunt menite să elucideze cauza clipitului și să ofere soluṭii pentru eliminarea acestuia.

Etichetarea ca tic comportamental se face numai după excluderea atentă a cauzelor de mai sus. Ticurile faciale, sunt contracṭii involuntare ale musculaturii feței, apar în jurul vârstei de 6 ani, sunt mai frecvente la băieti decât la fete și apar în condiṭii de stres, oboseală, în momente de inactivitate și de excitabilitate neuropsihică, la caldură. Ticurile au durată variabilă de timp, trec de cele mai multe ori de la sine, se pot repeta la anumite intervale. În situatia în care ticurile sunt multiple sau caracteristicile sunt aparte, medicul oftalmolog poate solicita examenul neurologic al pacientului.

Nu trebuie să uităm că uneori clipitul excesiv are mai multe cauze generatoare la același pacient, că peste ticurile faciale se pot suprapune cauze organice, iar acestea pot fi multiple.

Dr. Oana Andrei
Medic Primar Oftalmolog