Lăcrimarea ochilor este o problemă frecventă, întâlnită la toate vârstele și care poate crea un disconfort vizual și funcțional considerabil. Cauzele sunt multiple și variază în funcție de vârstă și de procesul patologic responsabil.

La nou născut, lăcrimarea este în general datorată unei imperforații a căilor lacrimale cu rezoluție spontană pâna la vârsta de 1 an în 90% din cazuri. În restul de 10%, un simplu sondaj în cabinet, sub anestezie topică cu picături la vârstă foarte mică sau în anestezie generala după vârsta de 3-4 luni, are o eficacitate de 99%. Între 1 și 3 ani sondajul cu eventuala punere de tuburi de silicon se poate face numai sub anestezie generală, cu aceeași rată de succes. Dupa 3 ani, ca și în cazul adultului cu o stenoză dobândită de canal lacrimo-nazal, numai o operație de derivare (by-pass) a cailor lacrimale (dacriocistorinostomie) este eficace. Această intervenție care necesită anestezie generală se poate realiza fie pe cale externă (printr-o mică incizie la piele) fie pe cale endoscopică (fără incizie, prin nas) și durează între 20-45 minute. Avantajele intervenției pe cale endoscopică sunt: recuperarea mai rapidă, lipsa cicatricei și o sângerare mai redusă. Rata de succes în momentul actual (95%) este echivalentă între cele două tehnici.

OFTAPRO OPTICS

Ce este
Optică
Integrată?

află răspunsul!

Lăcrimarea poate apare însa și în anumite condiții în care căile lacrimale sunt permeabile: problemele de pozitie a pleoapelor (ectropion, entropion, retracție sau laxitate orizontală exagerată), alergiile, iritația sau uscăciunea ochilor (sindromul de ochi uscat), spasmul hemifacial apărut după o paralizie sau o pareză facială și hiper-lăcrimarea. În mod normal, pleoapele functionează ca niște ștergatoare de parbriz; ele lubrifiază și protejează ochii. În plus, pleoapele drenează activ lacrimile în sacul lacrimal printr-un sistem de pompă care actionează în momentul clipitului. Când ochii devin uscați sau iritați din cauza pozitiei anormale a pleoapelor, se declansează o lăcrimare prin mecanism reflex cu scopul de a îndepărta iritația. Aceste lacrimi însă nu sunt lubrifiante ci iritante (asemănător iritației ochilor când plângem) și, în condițiile unei producții excesive și a proastei funcționări a pompei lacrimale, lacrimile nu pot fi drenate suficient de rapid și în consecință ochii plâng. În aceste situații, tratamentul (de obicei chirurgical) nu vizează canalele de drenaj (scurgere) a lacrimilor, ci corectarea pozitiei anormale a pleoapelor. Acest tip de intervenții (cantoplastie, cantopexie, entropion) se realizează sub anestezie locală, durează în medie 15 minute și nu necesită internare. În cazul în care iritația provine de la un număr limitat de gene (sub 10) care freacă pe suprafața ochiului (trichiazis), intervenția se realizează în cabinet cu ajutorul unui laser care poate îndepărta selectiv rădăcina genelor patologice.

În concluzie, ochii pot lăcrima din cauza unui număr foarte larg de afecțiuni ce pot implica atât canalele lacrimale cât și pleoapele și care trebuie corect diagnosticate înainte de propunerea unui tratament eficient și definitiv.

Autor: Dan Georgescu, MD, PhD.
Medic specialist Oftalmolog – Chirurgie Oculoplastica
Clinica Oftalmologica OFTAPRO-Bucuresti