Glaucomul este un grup de afecțiuni caracterizate prin afectarea nervului optic care se produce atunci când presiunea intraoculară crește rezultând scăderea până la pierderea vederii prin distrugerea nervului optic. Glaucomul congenital diferă complet de glaucomul adultului având semne total diferite.
Glaucomul la copil se clasifică în funcție de varsta de debut. Glaucomul congenital este prezent de la naștere. Glaucomul infantil se dezvoltă între 1 si 24 luni. Glaucomul cu debut peste vârsta de 3 ani se numește glaucom juvenil.
Cele mai multe cazuri de glaucom pediatric nu au cauze identificabile și sunt considerate glaucoame primitive. Glaucomul secundar este asociat cu alte semne generale ( sindrom Axenfeld-Rieger, Sturge Weber sau neurofibromatoză), cu tratamentele steroidiene, traumatisme sau intervenții chirurgicale oculare anterioare. Incidența glaucomului primitiv pediatric este mică, 1 caz la 10.000 de nașteri. Aproximativ 10% sunt ereditare. Glaucomul secundar se poate dezvolta și în asociere cu alte afecțiuni ereditare (exemplu: aniridia-lipsa irisului).
Cele mai obișnuite semne și simptome sunt: lacrimatul excesiv, sensibilitatea la lumină, pierderea transparenței și lărgirea corneei. Lacrimarea excesivă însoțită de secreții la un copil mic nu este sugestivă pentru glaucom ci pentru obstrucția de duct lacrimo-nazal dar afecțiunile se pot asocia. Mărirea diametrului cornean este un semn de glaucom. Glaucomul juvenil se dezvoltă fara semne evidente, asemănător adultului.
Dacă un copil este suspectat de glaucom, este de regulă necesară examinarea în anestezie generală. Se vor investiga : presiunea intraoculară, diametrul cornean, aspectul microscopic al corneei, lungimea axială a globului, refracția oculară., aspectul fundului de ochi. La copilul mai mare și compliant aceste investigații sunt posibile în cabinet fără anestezie generală
Tratamentul glaucomului pediatric are ca scop scăderea presiunii intraoculare prin mijloace medicamentoase sau chirurgicale. Cele mai frecvente proceduri chirurgicale utilizate sunt trabeculotomia și goniotomia care deschid canalul de drenaj al umorului apos.
Alte proceduri chirurgicale utilizate constau în crearea unei cai de drenaj între partea anterioară a ochiului (camera anterioară) și exterior.
Trabeculectomia crează o deschidere a camerei anterioare a ochiului către exterior, pe sub conjunctivă. Se poate aplica de asemenea un tub de shunt care joacă același rol de a drena lichidul intraocular către exterior. În anumite situații sunt posibile proceduri laser.
Controlul glaucomului congenital implică în multe situații proceduri multiple și examinări repetate în anestestezie generală. Picăturile antiglaucomatoase și medicația orală sunt de regulă soluții pentru glaucomul juvenil sau secundar și mai rar în cel pediatric. Uneori, în ciuda chirurgiei, este necesară administrarea adițională de picaturi pentru controlul adecvat al presiunii intraoculare.
Tratamentul glaucomului pediatric nu este o simplă problemă de scadere a presiunii intraoculare. Mulți copii cu glaucom congenital sau infantil dezvoltă miopie și necesită ochelari. De asemenea, acest tip de glaucom este un factor de risc pentru ambliopie (ochi leneș) și strabism, acestea necesitând tratament adițional prin ocluzie și/sau chirurgie. Cheia succesului în tratamentul glaucomului pediatric o reprezintă precocitatea tratamentului.