Despre strabism

Este o afecțiune în care poziția ochilor nu este paralelă, ochii nu sunt bine aliniați.

Strabismul poate apărea la un ochi sau  la ambii ochi, constant sau intermitent.


Cât de des apare?

4-5% din copiii născuţi într-un an devin strabici.

50% dintre aceștia pot dezvolta ambliopie (vedere scăzută sau ochi leneş)

Adulții pot dobândi strabism de diverse cauze iar incidența acestuia este direct proporțională cu vârsta, deci pe măsură ce îmbătrânim avem șanse mai mari să dobândim un strabism

La OFTAPRO ai acces la cea mai experimentată echipă din țară în chirurgia strabismului

Programează-te!

 Cauzele strabismului

  • Ereditatea– mai ales ereditatea viciilor de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism) – în 60 – 80% din cazuri dar există și situații în care predispoziția pentru strabism se moștenește și în absența viciilor de refracție (probleme de vedere)
  • Cauze necunoscute încă foarte bine cum este cazul strabismului infantil (strabismul congenital) dar în care se știe că are la bază un defect de dezvoltare a conexiunilor specifice la nivel cerebral
  • Vicii de refracție (dioptrii mari)
    • Hipermetropia mare este frecvent asociată cu strabismul convergent.
    • Miopia forte poate cauza un tip particular de strabism și anume “sindromul de ochi greu” sau “heavy-eye syndrome”
    • Diferențele mari de dioptrie intre cei doi ochi
  • Afecțiuni ale sistemului nervos;
    • Antecedente neurologice neonatale – prematuritate, dismaturitate, infirmitate motrice cerebrală, meningită.
    • Traumatisme craniene, ale orbitei.
    • Tumori cerebrale
    • Pareze și paralizii ale nervilor cranieni de diverse cauze
  • Modificări congenitale ale oaselor orbitei , de exemplu Boala Crouzon
  • Tumori orbitare
  • Traumatisme– traumatizarea mușchilor sau a altor structuri orbitare poate induce strabism
  • Anomalii congenitale ale mușchilor extraoculari
  • Infecții și inflamații ale mușchilor extraoculari (ex. Miozite)
  • Boala tiroidiană (Graves sau alte boli autoimune tiroidiene)
  • Boli autoimune cum ar fi miastenia gravis sau scleroza multiplă, boala mitocondrială
  • Ptoza unilaterală (pleoapa căzută), cataractă congenitală unilaterală sau alte cauze care induc scăderea de vedere pe un ochi sau pe ambii ochi.
  • Vârsta – există tipuri de strabism  care se poate dezvolta odată cu înaintarea în vârstă la anumiți pacienți predispuși- strabismul legat de vârstă (age-related strabismus)
  • Iatrogena– injectarea în orbită a anumitor substanțe care accidental pot leza mușchii extraoculari cum este cazul strabismului însoțit de vedere dublă după anestezia locală pentru diverse operații pe ochi sau chiar consecutive unor intervenții oftalmologice cum ar fi operația de glaucom, pentru pterigion sau dezlipirea de retină
  • Utilizarea excesivă a smartphone-ului la distanță mică

Cum funcționează mușchii extraoculari ?

Mușchii extraoculari sunt cei responsabili cu toate mișcările oculare. Cei doi ochi  pot fi mișcați în mod obișnuit în toate direcțiile, pot fi rotiți. Toate aceste mișcări complexe și coordonare sunt rezultatul unor procese extrem de complexe care au loc la nivel cerebral existând conexiuni strânse atât între mușchi cât si între ariile cerebrale care coordonează armonia dintre cei doi ochi. Funcționarea corectă a acestui sistem foarte sofisticat începe și se consolidează în primele luni de viață. Ochii sunt singurele noastre organe de simț în legătură directă cu creierul și derivă din aceleași structuri cu acesta motiv pentru care toți factorii care influențează această dezvoltare în primul an de viață au repercusiuni pe termen lung.

Mişcările ochiului sunt asigurate de șase mușchi pentru fiecare ochi:

  • orizontali, 2 verticali și 2 oblici

Coordonarea poziției și mișcărilor oculare este realizată de către sistemul nervos central şi este guvernată de nişte legi care fac ca strabismul să afecteze în marea majoritate a situaţiilor ambii ochi deşi strabismul este aparent doar la unul.


Ce tipuri de strabism există?

  • După direcţia deviaţiei:

Ochiul poate devia spre nas (esotropie sau strabism convergent, spre exterior (exotropie sau strabism divergent) , în sus (hipertropie) sau în jos (hipotropie)

Evident un strabism poate fi complex atât orizontal cât și vertical

  • După cantitate

Strabisme mici sau forii în care pacientul reușește să controleze deviația, ea fiind vizibilă doar uneori , la oboseală și în care de obicei pacientul are o funcționare normală sau aproape normală a vederii binoculare

Strabisme mari, evidente, sau tropii în care ochii funcționează dizarmonic și de obicei pacientul fie folosește câte un singur ochi fie are vedere binoculară dublă (diplopie) deoarece unghiul de deviație dintre cei doi ochi face imposibilă suprapunerea corectă și sintetizarea unei singure imagini, complexă și stereoscopică la nivel cerebral.

  • După vârsta de debut:

Strabism infantil (congenital) – apare în primele 6 luni de viată.

Cea mai experimentată clinică în oftalmopediatrie și strabism din România

Programează-te!

Strabism dobândit, care poate apărea în orice perioadă a vieții dar cel mai frecvent întalnit este cel apărut în perioada copilăriei, între 2 și 6 ani

Strabismele pot fi constante sau intermitente, monoculare sau alternante dar și paralitice sau restrictive adică atunci când pe lângă strabismul evident la privirea drept înainte ochiul  nu se mișcă în diverse direcții ale privirii (incomitanță) pentru ca unul sau mai mulți mușchi sunt paralizați sau fibrozați.

Ce este vederea binoculară?

Este capacitatea de a percepe ca senzație unică imaginile receptate de fiecare ochi în parte, cele două imagini fuzionând la nivel cerebral și formând o imagine tridimensională, stereoscopică.

Vederea binoculară stereoscopică nu poate exista decât în anumite condiții: vedere bună la ambii ochi, ochi paraleli, mișcări oculare normale, o dezvoltare normală a sistemului nervos. Prezența ei la vârstă adultă este condiționată de o bună aliniere a ochilor și de îndeplinirea celorlalte condiții în primele 18 luni de viață.

Vederea stereoscopică ne permite să apreciem corect adâncimile, forma obiectelor, distanțele și poziția obiectelor în mișcare, face parte din viața noastră în aproape toate activitățile  și a fost probabil unul din factorii importanți care a permis speciei noastre să evolueze.

Vederea binoculară nu este înnăscută, este un reflex condiționat care se formează şi se dezvoltă în primii cinci ani de viața (în special în primele 6 luni) dintre care cei mai importanţi sunt primii doi.

Un strabism survenit precoce (în primele 6 luni de viață) duce la o vedere binoculară anormală sau absentă care este imposibil de tratat dacă intervenim târziu.

Dacă la un pacient vederea binoculară s-a dezvoltat normal si acesta dobândește un strabism vederea binoculară se pierde.

Cum văd pacienții care au strabism ?

În prezența strabismului, creierul se află în situația în care va trebui să aleagă între cele două imagini furnizate de către cei doi ochi. El știe că este doar o singură imagine, deși teoretic ar trebui să perceapă două, motiv pentru care fie va încerca să ignore una din ele (la vârsta copilăriei acest lucru este periculos pentru că ochiul ignorat nu va mai fi folosit și va deveni leneș- ambliop). Atunci când un strabism se instalează mai târziu, după vârsta de 6-7 ani, este foarte posibil ca creierul să nu poată ignora (suprima) una din imagini și pacientul sa vadă dublu, într-un mod invalidant (diplopie).

Atunci când una din imagini este suprimată, vederea devine plană, monoculară.


Tratamentul strabismului

Etapele obligatorii în tratamentul strabismului sunt:

1. Corectarea dioptriilor prin ochelari permanenți dacă pacientul are vicii de refracție

2. Recuperarea vederii pe ochiul slab prin ocluzie sau penalizare dacă există ambliopie și pacientul este copil

3. Alinierea axelor vizuale prin operație dacă unghiul de deviație CU OCHELARII PE OCHI (sau lentile de contact) depășește limita fiziologică la care cei doi ochi pot funcționa armonic împreună.


Strabismul la sugar și copilul mic

Este încetăţenită ideea că la bebeluş există o perioadă de instabilitate fiziologică, în care este “normal” ca ochii să devieze intermitent de la poziţia normală. Deviaţiile (strabismele) care pot fi considerate “normale” sunt cele intermitente, de regulă divergente (spre în afară) şi care după vârsta de 6 luni dispar, poziţia ochilor rămânând stabilă şi paralelă. Celorlalte deviaţii, permanente, mari, vizibile şi care nu dispar după această vârstă, trebuie să li se instituie un tratament precoce.

Examinarea tardivă poate duce la instalarea unei ambliopii profunde sau, mai grav, strabismul poate ascunde prezența unor afecţiuni organice grave: cataractă congenitală, malformaţii, afecţiuni ale retinei sau nervului, tumori. Examinarea copilului sub un an necesită prezenţa unui medic oftalmoog specialist pentru copii.

Recomandarea specialiștilor este ca strabismul bebelușului sa fie corectat chirurgical înainte de vârsta de 18 -24 de luni dar nu înainte de corectarea dioptriilor cu ochelari și efectuarea tratamentului ocluziv pentru a obține o performanță similară a celor doi ochi.

Strabismul la bebeluș- dr. Daniela Cioplean

Strabismul, în principiu, o afecțiune a copilăriei, poate apărea de la cele mai fragede vârste. D-na dr. Daniela Cioplean, medic primar oftalmolog cu supraspecializare în strabism, oferă părinților îngrijorați sfaturi despre soluționarea la timp a acestei provocări.

Pentru mai multe video informative urmariți canalul nostru YouTube!Subscribe

Strabismul la adult

Marea majoritate a strabismelor adultului sunt strabisme reziduale ( operate dar necorectate în totalitate) sau consecutive (strabisme care au fost iniţial de un anume tip dar care după operaţie/operaţii  şi-au schimbat aspectul) dar există și strabisme care debutează la vârste adulte având diverse cauze și care se soldează cu DIPLOPIE (vedere dublă). Adulții nu au capacitatea de a ignora una din imagini în majoritatea situațiilor atunci când anterior au avut o vedere binoculară normală și de aceea închid un ochi sau caută o poziție compensatorie în care reușesc să suprapună imaginile.

De regulă, în strabismele vechi, pacienții nu au diplopie pentru că a existat timpul necesar adaptării creierului la această situație însă ea poate să apară postoperator după alinierea axelor vizuale.

Atunci când un pacient se adresează specialistului strabolog pentru că vede dublu și este vorba de un strabism dobândit acesta are toate șansele ca problema lui să fie rezolvată.

Există a concepţie greşită că strabismul este dificil sau imposibil de tratat la adult.

În realitate adulţii au opţiuni de tratament:

  • ochelari cu prisme –  în deviaţii minime- nu au efect în deviaţiile mari.
  • tratament chirurgical.
  • toxina botulinică-se foloseşte în special în paralizii ale mușchilor extraoculari dar și în strabismele multiplu operate cu un rezultat nesatisfăcător, în cazul deviațiilor mici sau intermitente.

Scopul intervenţiei chirurgicale:

  • alinierea ochilor.
  • eliminarea sau ameliorarea diplopiei dacă ea există
  • reducerea oboselii oculare.
  • reducerea sau eliminarea poziției vicioase a capului.
  • creșterea respectului de sine și o integrare socială mai ușoară

Diplopia postoperatorie (vederea dublă după operația de strabism) este o complicație foarte rară ca fenomen permanent. Este foarte adevărat că după modificarea poziției ochilor pacientul poate să vadă dublu dar de regulă, fenomenul este pasager, poate dura de ordinul orelor sau zilelor și în general dispare în 99% din cazuri în primele 2-3 săptămâni postoperator.  Majoritatea pacienților nu o au mai mult de câteva zile sau nu o sesizează deloc Evident, acest lucru este valabil pentru intervențiile făcute în condiții corecte de către specialistul strabolog și în care se obține o aliniere bună postoperatorie. Există teste predictive care pot estima riscul de diplopie postoperatorie.

În cazul diplopiei dobândite în urma unui strabism de apariție recentă scopul tratamentului este tocmai rezolvarea diplopiei.

Tratament strabism și vedere dublă la adult – Dr.Daniela Cioplean

Despre tratarea strabismului la copii multă lume știe că este posibilă. Dar la adulți? Puțini știu că EXISTĂ soluții- atât cosmetice, cât și funcționale. D-na dr.Daniela Cioplean, medic oftalmolog cu supraspecializare in Strabism si Oftalmopediatrie, vă aduce vești bune.


Strabismul la adult „revine”?

În situaţia în care pacientul are un ochi cu vederea foarte slabă (ambliop), instabilitatea lui este mai mare. În urma intervenţiei poate apărea un rezultat mai puţin predictibil decât la pacientul cu vedere bună iar în timp, în ani, poate re-apărea o deviaţie sesizabilă care să necesite o nouă intervenţie. Fenomenul NU este însă atât de frecvent pe cât crede lumea.

De regulă, la pacientul cu strabism ne putem aştepta ca, pe parcursul vieţii, să fie necesare mai multe intervenţii pentru conservarea poziţiei paralele a ochilor, în special în strabismele apărute sub vârsta de 1 an şi la cele însoţite de ambliopie forte.

Adultul cu strabism se adresează oftalmologului în primul rând pentru aspectul inestetic al ochilor care îi determină complexe şi îl marchează psihologic.

Orice om are dreptul să arate ca o ființa umană și să aibă posibilitatea de a te privi în ochi.

După corectarea estetică a strabismului, impactul psihologic la adult este extraordinar, dar pacientul trebuie să înteleagă că trebuie să aibă nişte așteptări realiste, răbdare şi să fie pregătit în anumite situaţii pentru mai multe etape chirurgicale. În multe cazuri pacienții adulți operați recuperează și din punct de vedere funcțional în special dacă strabismul inițial a apărut după vârsta de 2-3 ani și nu există ambliopie severă.
Dacă este vorba despre un strabism dobândit, cu diplopie, după corectarea acestuia, diplopia poate să revină DOAR dacă nu a fost înlăturată sau tratată cauza lui.