Strabismul poate fi definit, într-un limbaj simplu, ca lipsa de paralelism a ochilor. Tot un strabism se ascunde sub expresia “fuge un ochi” sau “scapa un ochi”. În cei 25 ani de experiență pe ca îi am în domeniul strabismului, am observat că, în general, oamenii consideră “strabism” (sau îl consideră semnificativ), doar strabismul convergent, adică acela în care unul din ochi (sau amandoi, pe rand) deviază spre nas. Strabismul divergent, in care ochiul deviază spre exterior, adică spre “în-afară”, trece uneori neobservat sau nu este considerat neaparat un “strabism” deși problemele pe care le ridică sunt foarte asemănătoare. Strabismul poate fi și vertical, adică unul din ochi de poate deplasa în sus sau în jos, dezechilibrul funcțional ascuns sub această aparență fiind de regulă unul semnificativ.
Este încetățenită ideea că la bebeluși există o perioadă de instabilitatate fiziologică în care este “normal” ca ochii să nu aibă o poziție paralelă constantă. Strabismele care pot fi considerate “normale” sunt cele intermitente, de regulă divergente (adică spre exterior) și care după vârsta de 6 luni dispar lăsând loc unei poziții stabile și paralele a ochilor. Celelalte, permanente, mari, vizibile și care nu dispar după această vârstă, ascund dezechilibre mari și, de regulă, și tratamentul trebuie sa fie precoce.
Există așa-numitele “strabisme din naștere” adica cele observate încă din primele zile de viață și care continuă să fie prezente și după vârsta de 6 luni, strabisme pe care noi, specialiștii le denumim “strabisme infantile sau congenitale”. Recomandarea mea este ca ele sa fie examinate cât mai devreme de către medicul specializat în oftalmologie pediatrică. Examinarea copilului sub un an necesită un specialist de copii și nu un oftalmolog generalist deoarece protocolul, mijloacele și experiența necesare sunt complet diferite. Nu trebuie să uităm că sub aparența unui ochi care “fuge” se pot ascunde lucruri grave cum ar fi prezența unor afecțiuni organice care fac ca ochiul respectiv să nu vadă sau să vadă foarte slab: dioptrii mari, cataractă congenitală, malformații , afecțiuni ale nervului și retinei, tumori oculare.
Când trebuie examinat din punct de vedere oftalmologic un bebeluș ?
- dacă este prematur sau a suferit la naștere (scor APGAR scazut) – încă din primele zile , imediat ce examinarea lui este posibilă. În orașele mari există un program care face ca prematurii să fie examinați în maternitate și tratați. În Romania există astfel de specialiști care se ocupă de exemplu de retinopatia de prematuritate.
- dacă s-a născut la termen, cu greutate în limite normale, dar la nivelul ochilor se observă lucruri evidente – lipsa de simetrie marcată, pupila albă, nistagmus (“ochi jucauși”), diferență de mărime a corneei sau a globului, ambii ochii deviați spre interior sau exterior, lipsa de interes față de imagini sau stimuli vizuali care nu se îmbunatățește în primele luni, copilul trebuie examinat sub vârsta de 6 săptămâni.
- dacă ne încadrăm până la 6 luni în limita fiziologicului (aspect normal al ochilor, strabism intermitent sau permanent al unui ochi) dar dezechilibrul persistă și după vârsta de 6 luni, este recomandabil ca micuțul să fie examinat de către oftalmologul pediatru.
- dacă totul este în ordine până la 6 luni dar dupa aceea apare un strabism permanent sau intermitent copilul trebuie examinat
Ce șanse de tratament există pentru un bebeluș cu strabism ?
Șansele de succes sunt mari dacă acest tratament începe precoce. Tratamentul urmărește înlăturarea dezechilibrului, împiedicarea tendinței de a folosi un singur ochi și ambliopizarea (lenevirea) celui care deviază prin: ocluzia sau penalizarea (cu picături) a ochiului bun și corectarea viciilor de refracție (adică a dioptriilor) dacă sunt semnificative . Nu vă speriati, copiii pot purta ochelari speciali, atraumatici, încă de la vârsta de 6 luni. Dacă dezechilibrul muscular este mare și deviația strabică nu permite folosirea concomitentă a ambilor ochi recomandarea specialiștilor este pentru intervenție chirurgicală înainte de vârsta de 2 ani, de preferat înainte de 18 luni. Acestea sunt, în principiu, etape de tratament și nu opțiuni , așa cum, în general, înteleg unii dintre părinți. Bebelușul cu strabism va fi urmărit frecvent deoarece răspunsurile la tratament sunt rapide și acesta trebuie adaptat de către specialist.
O gama largă de rame atraumatice Miraflex pentru pacienții mici, în continua mișcare!
De ce tratament precoce?
Pentru că cea mai importantă perioadă pentru desăvârșirea unei vederi normale, atât a fiecărui ochi în parte cât și a vederii binoculare (vedere în spațiu), este perioada de până la 2 ani ( iar din acesta, cea esențială este cea de până la 6 luni). Orice dezechilibru nerezolvat în aceasta perioadă poate determina breșe în dezvoltare care, ulterior, nu se mai pot rezolva chiar dacă aparent, devin paraleli. Acesta este motivul pentru care strabismele care apar după vârsta de doi ani sunt oarecum mai ușor de tratat și cu rezultate funcționale mai bune, dar despre acestea vom vorbi altădată.
Dr. Daniela Cioplean
Clinica Oftalmologică Oftapro