Exoftalmia

Exoftalmia se definește ca o proeminență anormală a unuia sau ambilor ochi in raport cu orbita (gr. exo = în afară şi ophtalmos = ochi).

În practica oftalmologică, exoftalmia trebuie diferențiată de alte modificări de poziție oculară sau palpebrală care pot crea impresia de ochi proeminent, cum este afecțiunea ptozei palpebrale, unde pleoapa căzută poate masca poziția reală a globului ocular.

În situațiile în care există suspiciune de cauză orbitală (inflamație, formațiune ocupantă de spațiu), evaluarea în chirurgie oculoplastică și orbitară ajută la stabilirea conduitei și la protejarea funcției vizuale.

Când exoftalmia este bilaterală, de multe ori evoluția este lentă și aspectul devine vizibil după un timp mai îndelungat, când ea devine semnificativă. Aceasta este o manifestare frecventă în cadrul unor afecțiuni generale, în hipertiroidie (boala Basedow-Graves), dar poate însoți și unele infecții, inflamații, tumori.

Când exoftalmia este unilaterală, o cauză importantă poate fi împingerea globului ocular de către o tumora situată în orbită (pornind de la nerv optic, mușchi, vase). În acest caz, exoftalmia este progresivă și nedureroasă și se poate insoți de scadere importantă de vedere. De aceea, orice exoftalmie trebuie foarte atent examinată, tratată și urmarită.

La adult, o proeminență oculară progresivă, mai ales dacă se însoțește de scădere de vedere sau vedere dublă, necesită evaluare completă în cadrul oftalmologiei pentru adulți și investigații țintite în funcție de cauză.

Este mai ușor de observat cea unilaterală decât bilaterală prin asimetria aparută între cei doi ochi.

Exoftalmia – Cauze și Tratament

Exoftalmia poate fi izolată sau asociată cu vedere dubla (diplopie), strabism, scăderea vederii, lăcrimare sau senzație de ochi uscat, ochi roșu, tensiune intraoculară crescută, dureri oculare, retracție palpebrală.
Istoricul afecțiunii oferă date foarte importante privind modul de instalare a exoftalmiei (brutal sau progresiv), evoluția ei, precum și alte boli asociate.

Cauza poate fi determinată prin diferite teste (radiografie de orbită, CT, RMN, ecografie, arteriografie carotidiană) împreună cu un examen oftalmologic complet și examene endocrinologic, neurologic si ORL.

Când tabloul clinic sau investigațiile sugerează o complicație ce necesită intervenție, integrarea cazului într-un serviciu de chirurgie oftalmologică devine parte firească din planul terapeutic.

Cea mai frecventă cauză de exoftalmie uni sau bilaterală la adulți este cea de origine tiroidiană. Tratamentul în acest caz vizează atât boala de bază (prin limitarea cantitații de hormoni tiroidieni produși de glanda tiroida) cât și rezolvarea consecințelor acesteia.

Tratamentul bolii de bază este indicat de medicul endocrinolog, în timp ce afectarea oculară este urmarită și tratată de medicul oftalmolog.
La început în hipertiroidie, pacientul poate să aibă doar un disconfort ocular, lăcrimare sau senzație de nisip în ochi, fotofobie, ochi roșii, obosiți simptome ce se pot ameliora cu lacrimi artificiale. Ulterior poate să scadă vederea sau să apară vederea dublă.

Clipitul mai rar accentuează senzația de disconfort. În unele cazuri, clipitul poate fi îmbunătățit prin aplicarea de plăcuțe externe adezive pe pleoapa superioara, asigurând o închidere mai bună a pleoapelor.
Tratamentul diplopiei (vederii duble) de cauză tiroidiană, este atât medical cât și chirurgical.

În faza acută a bolii, tratamentul indicat constă în ochelari cu lentile prismatice (dacă sunt eficienți) și tratament medicamentos asociat uneori cu radioterapie.

În cazurile în care prismele aduc ameliorare, ele trebuie realizate cu mare precizie, deoarece valoarea prismelor, centrarea și stabilitatea ramei influențează direct confortul vizual. Adaptarea într-un centru de optică, cu montaj de lentile prismatice și verificare făcută de un optician cu experiență, poate crește toleranța la purtare și eficiența corecției optice.

Strabismul în cazul exoftalmiei, apare ca urmare a modificărilor ce se produc la nivelul mușchilor extraoculari și necesită corecție chirurgicală când diplopia este supărătoare și afectează calitatea vieții pacientului. Această operație trebuie facută în clinici specializate în strabism.

Această afecțiune tiroidiană se insoțeste și de manifestări clinice generale: tulburări de ritm cardiac, transpirații, intoleranța la căldură, tremurături, nervozitate accentuată, scădere în greutate, simptome ce ne pot orienta în stabilirea diagnosticului.

La copil, cea mai frecventă cauză de exoftalmie este celulita orbitară (o infecție a orbitei) dar trebuie să excludem o eventuală tumoră. Celulita orbitară se caracterizează prin exoftalmie , ochi roșu dureros, pleoape umflate (edem palpebral), vedere dublă, durere la mișcarea ochilor. Tratamentul celulitei orbitare constă în antibiotice cu spectru larg, local si general. O celulită orbitară netratată poate avea urmari foarte grave, de aceea trebuie tratată de urgență.

În evaluarea copilului cu exoftalmie este importantă și excluderea unor patologii rare, dar grave, precum retinoblastomul, care pot debuta cu modificări de poziție oculară.

Oftalmologul are un rol esențial în cazurile de exoftalmie, atât în etapa de diagnosticare cât și în cea terapeutică, monitorizarea pacientului oferind date valoroase despre eficiența tratamentului aplicat.
Colaborarea cu medicii de alte specialitați este extrem de importantă.

Dr. Diana Grigoriu
Medic Primar Oftalmolog