Conjunctivita nou-născutului este o inflamaţie a conjunctivei ce apare în prima lună de viaţă. Conjunctiva este o membrană subţire, transparentă, ce acoperă partea anterioară a globului ocular şi faţa internă a pleoapelor. Inflamaţia poate avea etiologie bacteriană, virală sau chimică.
În practica clinică, este importantă diferențierea conjunctivitei de alte cauze frecvente de secreții și lăcrimare la sugar, care poate mima un tablou inflamator ocular.
O cauză frecventă de lăcrimare și secreții la sugar este obstrucția ductului lacrimo-nazal, care poate mima conjunctivita și necesită o abordare diferită.
Conjunctivita aseptică (neinfecţioasă) era frecvent indusă de soluţia de nitrat de argint ce se folosea în scop profilactic la naştere, dar s-a renunţat la ea în favoarea antibioticelor sau a betadinei şi astfel i-a scăzut incidenţa.
Conjunctivita septică (infecţioasă) poate fi dată de infecţiile contactate în momentul naşterii, prin contact direct cu secreţiile vaginale ale mamei, dar şi imediat după naştere. De aceea, este foarte important ca femeile gravide să facă repetate controale ginecologice, scăzând riscul contaminării nou-născutului. Totodată, persoanele ce vin în contact cu acesta trebuie să se spele foarte bine şi frecvent pe mâini. În cazul apariţiei infecţiei este esenţial diagnosticul precoce pentru iniţierea tratamentului şi evitarea complicaţiilor.
entru părinți, contează și organizarea rapidă a prezentării în clinică, de la programarea la oftalmologul pediatru până la evaluarea propriu-zisă, mai ales în primele săptămâni de viață, când secrețiile abundente, edemul palpebral sau roșeața oculară impun examinare fără întârziere.
Respectarea măsurilor de igienă este esențială mai ales în contextul unei imunități imature, deoarece infecțiile oculare pot apărea și în asociere cu alte afecțiuni oculare congenitale.
Cauzele şi Efectele la Conjunctivita nou-născutului
Momentul apariţiei infecţiei după naştere poate da indicii asupra etiologiei:
- Conjunctivita chimică – apare în primele 24 ore,
- Neisseria gonorrhoeae – la 3-5 zile,
- Chlamydia trachomatis – la 5-14 zile,
- Herpes simplex virus – la aproximativ 2 săptămâni.
Examenul clinic implică observarea atentă a globilor oculari şi a ţesuturilor perioculare.
În această perioadă, un prim consult oftalmologic făcut la timp ajută la stabilirea rapidă a etiologiei și la prevenirea complicațiilor corneene.
Semne nespecifice pot fi: ochi roşii, hiperlăcrimare, secreţii conjunctivale purulente, chemozis (acumulare de lichid inflamator la nivelul conjunctivei), edem palpebral (pleoape umflate).
Specific etiologiei:
- Chimică – ochi roşii, lăcrimoşi; se remite spontan în 2-4 zile
- Chlamydia trachomatis – cea mai frecventă cauză; tabloul clinic variază de la ochi roşu cu minime secreţii conjunctivale, până la edem palpebral, chemozis şi formarea de pseudo-membrane. Se poate asocia cu otită, rinită sau pneumonie şi de aceea copilul trebuie consultat şi de un neonatolog. Netratată, conjunctivita se poate complica, cu apariţia de cicatrici conjunctivale şi corneene.
- Neisseria gonorrhoeae – conjunctivită acută, bilaterală, foarte severă, asociată cu chemozis, ochi roşii, edem palpebral şi secreţii purulente abundente. Dacă nu e tratată, conjunctivita evoluează spre keratită (afectarea corneei – prima membrană transparentă a ochiului, cu rol în transmiterea luminii). Keratita este cea mai severă complicaţie şi implică edemaţierea corneei (înceţoşare), apoi ulceraţie ce poate progresa spre perforaţie, cu extindera infecţiei în tot globul ocular (endoftalmită) şi uneori orbire. Pot apărea şi complicaţii sistemice (artrită, meningită, septicemie).
- Virusul Herpes simplex – afectarea corneei sau prezenţa unor vezicule pe tegumentul periocular
- Pseudomonas aeruginosa – formă mai rară; poate evolua spre ulceraţii/perforaţii corneene şi orbire.
Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine trebuie făcute şi culturi din secreţia conjunctivală.
Evaluarea completă și interpretarea corectă a rezultatelor fac parte dintr-un consult oftalmologic la copil, care permite inițierea tratamentului adecvat și prevenirea complicațiilor pe termen lung.
Tratamentul se face local şi sistemic, cu antibiotice sau antivirale în funcţie de etiologie.
Dacă accesul imediat la clinică este dificil, o triere inițială prin telemedicină poate orienta pașii de îngrijire, fără a înlocui consultul direct atunci când simptomele sunt intense.
Prognosticul este bun dacă diagnosticul este pus repede şi tratamentul instituit prompt; de aceea este important ca părinţii să vină la oftalmologul pediatru de la primele semne, economisind timp preţios!
Dr. Diana Grigoriu
Medic Primar Oftalmolog