Este important să ştim ce văd copiii şi cum se propagă dezvoltarea vizuală în primii ani de viaţă pentru a şti ce să urmărim şi când trebuie să ne îngrijorăm.
De ce este importantă dezvoltarea vizuală la copii
Deşi din punct de vedere structural ochii sunt complet formaţi la naştere, capacitatea lor funcţională este slabă din mai multe motive: ochiul este mic ca lungime, pupila este foarte mică, retina (ţesutul din interiorul ochiului care percepe stimulii vizuali) nu este maturizată, nervii optici (canalele de comunicare între ochi şi creier) şi centrii de integrare a informaţiei vizuale din creier sunt încă în dezvoltare.
In termeni de dezvoltare vizuală, nou-născutul este sensibil la lumină, percepe contrastele şi poate distinge chipuri aflate foarte aproape de el (bazându-se pe contrast), dar acuitatea lui vizuală este de 20-30 de ori mai slabă faţă de cea a adultului.
În primele 2 luni de viaţă lucrurile se schimbă foarte rapid; astfel, la 2 luni acuitatea vizuală este de 10-6 ori mai slabă decât a adultului, copiii urmăresc obiecte în mişcare şi ochii încep să lucreze în pereche, fiind paraleli în majoritatea timpului.
La 3 luni ochii sugarilor trebuie să privească în aceeaşi direcţie permanent şi tot acum începe să se dezvolte vederea în spaţiu. Copiii percep culorile, dar sunt mai atraşi de roşu şi galben decât de albastru.
La 6 luni vederea cromatică este comparabilă cu cea a adultului, copilul urmăreşte obiecte aflate la distanţă mai mare, este capabil să schimbe rapid atenţia vizuală de la aproape la distanţă şi invers, campul vizual este mult lărgit.
Vederea copilului la 1 an este aproximativ 30% din vederea adultului, iar percepţia tridimensională este mult îmbunătăţită iar în jurul vârstei de doi ani începe să se apropie de cea a adultului, pentru ca în jurul varstei de 3 -4 ani să ajungă să fie comparabilă cu cea a a adultului. Acesta este parcursul firesc al unui copil care nu moşteneşte dioptrii semnificative de la părinţi şi care ulterior va fi un adult cu vedere normală.
Acuitatea vizuală, capacitatea de a se acomoda (de a vedea clar la aproape), convergenţa (capacitatea de a coordona axele vizuale la aproape), vederea tridimensională continuă să se dezvolte până la 6 -7 ani. Totodată, defectele refractive pot apărea oricând şi se pot modifica rapid la copil.
Pentru că dioptriile se pot instala sau modifica rapid, iar un ochi poate ajunge să fie folosit mai puțin fără semne evidente, un screening oftalmologic (cu evaluarea refracției și a vederii binoculare) poate depista din timp situații precum strabismul la copilul mic sau ambliopia, când intervenția are cele mai mari șanse să susțină dezvoltarea vizuală normală.
Când screeningul sau consultul confirmă existența unor dioptrii semnificative, alegerea rapidă și corectă a soluției optice devine parte din tratament, mai ales la vârste mici, când complianța contează enorm; de aceea, o optică pentru copii bine integrată în parcursul medical poate susține purtarea constantă a corecției și, implicit, dezvoltarea vizuală normală.
Astfel, judecând după cele scrise mai sus, orice nealiniere a axelor vizuale după vârsta de 3 luni este considerată patologică şi trebuie mers la oftalmolog urgent. Primul consult oftalmologic include evaluarea completă a comportamentului vizual și măsurarea dioptriilor în condiții corecte (cu picături, atunci când este indicat), iar dacă se confirmă un defect de refracție sau un risc de „ochi leneș”, inițierea rapidă a tratamentului ambliopiei la copil poate face diferența în prognostic; pentru copiii care dezvoltă miopie în dinamică, discutarea opțiunilor de control al progresiei miopiei ajută la limitarea creșterii dioptriilor pe termen lung. De asemenea, trebuie să respectăm examinările oftalmologice de rutină, pentru că sunt menite să verifice funcţia vizuală şi comportamentul vizual conform cu vârsta. Aceste examinări pot duce la descoperirea şi tratarea sau prevenirea unor deficite vizuale, altfel mai greu sau imposibil de recuperat dacă sunt identificate tardiv.
Dr. Adina Grigorescu
Medic Primar Oftalmolog