Ar fi nedrept să vorbim despre oftalmologia română a ultimului secol fără să pomenim unul din evenimentele care a marcat profund în ultimii 20 de ani o subspecialitate din oftalmologia românească. Ceea ce a dus la Cyber-Sight, E-learning și E-consulting.
Am dorit să scriu acest articol ca un omagiu adus unuia dintre cei mai vizionari oftalmologi ai secolului XX, profesorul emerit Eugene M. Helveston, mentorul meu care mi-a influențat și marcat întreaga existență profesională. Discipoli asemenea mie există în toată lumea, profund recunoscători dar și foarte sus în ierarhia valorilor individuale. Specialiști pe care lumea îi respectă si ale căror lucrări, articole și cărți sunt de referință în domeniul strabologiei.
Povestea începe în anul 1999, într-o Românie încă inerțială care își găsea cu greu drumul către lumea civilizată după îndelungata perioadă comunistă. Sfârșitul anilor 90’ a reprezentat o perioadă de deschidere în care, cu timidiate, oftalmologi români încercau să facă lucruri care nu se mai făcuseră până atunci. Posibilitatea de a călătorii și de a participa la congrese internaționale, contactul cu specialiști din exterior au făcut ca unii dintre noi să-și dorească să crească profesional în subspecialități care erau aproape inexistente în spațiul oftalmologic românesc. Acest lucru nu a fost posibil decât în afara sistemului pentru unii dintre noi, acest lucru însemnând sistemul privat.
Pentru cei tineri, care au crescut cu Internetul în casă, este greu de imaginat o lume fără Internet la îndemâna oricui dar… așa era. Înainte de 2000, exista Internet dar la noi erau puține companii și persoane care puteau comunica în felul acesta. Google a apărut ceva mai târziu. Conexiunile erau prin dial-up și erau lente, se întrerupeau frecvent, nu puteau transmite cantități mari de informație. Telefonia mobilă fusese o mare revoluție la noi la începutul anilor 90, după 95 o dată cu apariția marilor companii, lucrurile au progresat mult în sensul comunicării… dar încă eram foarte departe de a transmite imagini la distanță, de a avea acces la date mobile.
În 1999 am participat împreună cu colega mea la primul congres al Asociației Europene de Strabism (ESA) unde ne-am întâlnit cu un important specialist în strabism care fusese îndrumatorul nostru într-un stagiu petrecut în Israel în anul 1996 în Schneider Medical Hospital, din Israel. Eram deja focusate de mai bine de 3 ani în domeniul strabologiei dar era foarte greu să ne procurăm informație, cărți. Realizasem de mult că bagajul nostru de cunoștințe era sumar și creștea dificil în absența unui mentor dar și a posibilităților de a ne procura informație profesională: o carte costa exact cât costa și acum 150-600 dolari iar salariul nostru lunar, în cea mai fericită situație nu depășea 200-300 dolari. Despre abonamente la reviste de specialitate cum era de exemplu Journal of AAPOS (American Association of Pediatric Ophthalmology and Strabimus) nici nu putea fi vorba, ne depășea financiar iar expediția era cu semnul întrebării într-o țară despre care se știa puțin (Romania).
Stabilisem că nu vom opera cazurile la care eram nesigure pe diagnostic și tehnică chirurgicală, temporizându-le și sperând că, într-o zi, cineva ne va ajuta.
Aceasta era starea noastră de spirit la primul congres internațional la care am participat. Norocul face că strabologia este o subspecialitate foarte imagistică și… luasem cu noi în poșetă pozele cu ochii pacienților în pozițiile diagnostice. Am realizat că multe din lucrările prezentate la congres ne depășeau (marea majoriatate) dar am întâlnit oameni binevoitori, dispuși să ne explice, să ne facă recomandări pentru cazurile respective. Impresionat de dorința noastră de a învăța, de faptul că refuzam să facem lucruri de mântuială, medicul din Israel ne-a spus: « Cred că aveți nevoie de ajutor și de asemenea, cred că știu cine vă poate ajuta: Profesorul Helveston, de la Universitatea Indiana. A ajutat foarte mulți tineri medici să devină specialiști de excepție în acest domeniu, eu am fost fellow-ul dumnealui și sunt sigur că va găsi o cale să vă ajute. » Și ne-a dat adresa Profesorului. Noi am fost aproape uimite (aveam una din cărțile lui, era cea mai valoroasă carte pe care o aveam la clinică), nici măcar nu știam ca este o persoană accesibilă, activă. Ne-am întors acasă și am scris o scrisoare, în care îi explicam că suntem două doctorițe de 32 de ani, că avem propria clinică și că dorim să devenim strabologi adevărați dar că nu avem resurse să călătorim sau să stăm departe de clinică prea mult (era mijlocul nostru de existență). Il rugam să ne ajute cu copii după cărți și filme video cu operații.
În decembrie, la 2-3 săptămâni după ce expediasem scrisoarea prin poștă, o persoană vorbind în engleză a sunat la secretariat dorind să vorbească cu una din noi. S-a asigurat că poate fi inteles după care i-a spus colegei mele care era la clinică în acel moment, că este Profesorul Eugene Helveston, că a primit scrisoarea noastră și dorește să ne viziteze la sfârșitul lunii ianuarie și că este sigur că ne poate ajuta. A fost începutul celei mai importante perioade din viața noastră profesională. Programul de e-consulting, în care noi trimiteam cazul pacientului pe e-mail atunci când eram în dificultate (profesorul ne-a ajutat să cumpărăm primul nostru computer și să trimitem primul caz) și primeam o a doua părere, s-a transformat începând cu anul 2002 într-un program complex de e-consulting, e-learning și e-resources, cunoscut în lume ca programul de Telemedicină Cybersight. Odată cu vizita profesorului la începutul anului 2000 a început o relație profesională dar și interumană de o rară calitate care continuă și în zilele noastre. Cum a influențat acest lucru oftalmologia românească? În multiple moduri.
În anul 2000, după vizita profesorului în care ne-a învațat să operăm mușchi oblici și verticali, ptoze etc, am discutat toate cazurile problemă pe care le temporizasem (am consultat împreună peste 40 de pacienți), implementasem deja construcția unei baze de date care conținea și pozele pacienților înainte și după chirurgie, datele lor. Puteam cere întotdeauna o a doua părere în cazurile dificile dar asta obliga la o aprofundare serioasă a cazului înainte de a-l trimite spre analiză. Așa am început să creștem profesional, să studiem intens, să ne documentăm. Odată cu vizita, am primit cadou unele dintre cele mai bune cărți de specialitate dar ulterior le-am regăsit pe Cyber-Sight, în format digital. Conținutul s-a îmbogățit enorm în ultimii ani, conține webinare, filme cu operații, cărți, reviste, cursuri în toate subspecialitățile oftalmologice. Partea de e-learning conține nenumărate cursuri cu quiz-uri la sfârșit dând posibilitatea obținerii unui certificat odată cu un scor maxim obținut la sfârșitul capitolului.
Odată cu creșterea profesională a venit implicarea în educația altor medici tineri care aveau nevoie de consiliere, fondarea Societății Române de Strabologie și Oftalmopediatrie la care am participat ca și co-fondatori. Ulterior am participat efectiv la organizarea tuturor congreselor până în prezent devenind în 2009 președintele acestei societăți.
Evident participarea ulterioară la congrese, cursuri și petrecerea unor stagii de visiting doctor în SUA cu ajutorul Profesorului Helveston au contribuit din plin și ele la formarea noastră.
De asemenea, pe plan științific, în 2004 am avut primele prezentări în cadrul unui congres internațional după care au urmat zeci de lucrări și articole în următorii ani. Am adunat în jur colege care îsi doreau să lucreze în acest domeniu și deși în țara noastră nu exista programe de fellowship am format mai mulți strabologi, chirurgi, ofalmopediatri. A urmat o recunoaștere internațională, începând cu anul 2008 când am început să fim invitate ca speakeri la congrese de talie mondială. Am pus România pe harta lumii în acest domeniu odată cu aceste contribuții științifice care au devenit tot mai multe și mai valoroase (printr-un efort uriaș pentru că acolo ștacheta nu coboară niciodată) dar și cu primul congres European de strabologie organizat în România, în 2012, ESA Meeting, Bucharest. Au participat colegi din 50 de țări, ei sunt în prezent ambasadorii României pe toate meridianele. Ulterior, în 2017, am devenit vice-președintele European Strabismological Association (ESA).
Sunt mai mulți colegi în prezent parteneri în Cyber-Sight, unii dintre noi am devenit mentori între timp pentru alți colegi de pe toate meridianele.
S-au trimis câteva mii de cazuri între timp în programul de e-consulting, statisticile arătând o îmbunătățire spectaculoasă a calității prezentării cazurilor, a numărului de cazuri cu diagnostic corect și cu soluție terapeutică viabilă dar cu creșterea în timp a gradului de dificultate a acestor cazuri. Mentorii din program (acum sunt zeci acoperind toate subspecialitățile) sunt profesioniști cunoscuți care fac acest lucru sub formă de voluntariat. În 2012, erau înregistrați în programul de e-learning 106 medici români dintre care 48 parcurseseră cel puțin un curs.
Experiența noastră a fost prezentată în cadrul World Pediatric Ophthalmology and Strabismus Congress în 2009, în lucrarea mea “Romanian Experience in a New World” în cadrul unei sesiuni intitulate “My world – My way”. Peste câțiva ani, la un alt congres, o colegă din Africa, speaker și ea, a venit să mă salute și să-mi mulțumească. Mi-a spus ca Cyber-Sight i-a dat un « boost » profesional și că acest lucru s-a întâmplat pentru că a fost în sală la sesiunea respectivă si a aflat in felul acesta despre program.
Societatea Română de Strabologie și Oftalmopediatrie a crescut în timp, atât numeric cât și ca prezență internațională, congresele au crescut calitativ de la o ediție la alta datorită tuturor celor care s-au implicat în acest lucru, o mare parte dintre ei fiind parteneri în Cyber-Sight.
Dincolo de toate acestea, eu văd doar un singur lucru. Un mare Profesor, un mare Om care a întrezărit fantasticele avantaje ale posibilității de a transmite ușor informația în educație. Un mare generos care a dorit să ofere dezinteresat, șansa unei educații profesionale înalte tuturor tinerilor oftalmologi care nu au avut șansa să se nască în țări avansate cu sisteme educaționale foarte bine puse la punct și care au posibilități materiale reduse. Profesorul Helveston a scris cărți de referință în strabologie, articole, este un mare om de știință recunoscut și citat în toată lumea dar Cyber-Sight reprezintă un concept unic, cu care a schimbat în bine viața a mulți tineri oftalmologi. O parte din ei sunt acum maturi și formează o elită internațională în domeniu, crescând noi generații.
Mulțumesc domnule Profesor!
Daniela Eleonora Cioplean
Medic Primar Oftalmolog
Vice-Presedinte Asociatia Europeana de Strabologie
Fost Președinte al Societății Române de Strabologie și Oftalmopediatrie
Bibliografie
- Amin S, Patel R, Beilan J, Helveston EM, Shaikh S.Telemedicine for retinal care in developing nations: the ORBIS Cyber-Sight programme, 2003-2011. J Telemed Telecare. 2014 Jul;20(5):282-287. Epub 2014 May 29
- BenZion I, Helveston EM. Use of telemedicine to assist ophthalmologists in developing countries for the diagnosis and management of four categories of ophthalmic pathology. Clin Ophthalmol. 2007 Dec;1(4):489-95.
- Sasapin G. Prakalapakorn, M, Smallwood LM, Helveston EM. ORBIS Telemedicine Users. Ophthalmology. April 2012Volume 119, Issue 4, Pages 880–881
- Helveston EM, Thazathu MJ, Smalwood LM. Orbis Telemedicine, Cyber-Sight. Teleophthalmology. Ed.Yogesan K, Kumar S, Golldschmidt L, Cuadros J. Springer 2008, ISBN 978-3-540-70515-4. P 187-210.
- Cioplean DE. “7 years of Telemedicine partnership”, Symposia, World Ophthalmology Congress, Hong-Kong, 2008
- Cioplean DE. Romanian experience in a new world. Symposium:” My World-My Way”. First World Pediatric Ophthalmology and Strabismus Congress, Barcelona, 2009
- Cioplean DE. “From Partner to colleague to Mentor with e-consultation”, Symposia, World Ophthalmology Congress, Abu-Dhabi, 2012 and Second World Pediatric Ophthalmology and Strabismus Congress, Milano, 2012